Ştiri‎ > ‎

Cât valorează și ce s-a întâmplat cu averea sindicatelor?

postat 11 ian. 2013, 00:42 de Admin UGSR   [ actualizat la 13 ian. 2013, 23:39 ]

O avere de invidiat, o organizație sindicală mamut. Patrimoniul Uniunii Generale a Sindicatelor din România (UGSR) ar fi făcut invidios orice fond de investiții din lume. Bani cash în conturi, imobile, stațiuni turistice.



Pe timpul comuniștilor nu numai că această avere nu a fost afectată, dar a și crescut. Toți românii, oameni ai muncii, au cotizat zeci de ani la fondurile sindicatelor.

S-au construit pentru ei case de cultură, hoteluri și baze sportive. Cine nu-și amintește de concediul petrecut cu biletul de sindicat, în hoteluri sau case de vacanță sindicale?

La doua decenii de la căderea comunismului, liderii sindicali, astăzi unii ajunși politicieni, ridică din umeri când sunt întrebați unde sunt banii și bunurile.

Înainte de 1989, România era țara unui singur om, a unui singur partid, a unui singur sindicat. Aproape că nu exista român să nu fie membru UGSR, un sindicat mamut cu o istorie întinsă pe aproape un secol și un buget pe măsură: toată lumea cotiza, volens-nolens, la fondul acestuia, cu 1 % din venituri. Revoluția a găsit Uniunea Generală a Sindicatelor din România cu 8 milioane de membri-plătitori, conturi impresionante și bogății considerabile.

La Bancorex și BNR, UGSR dispunea în 89 de 4,7 miliarde de lei (peste 300 de milioane de dolari) și 2 milioane de dolari. Cărți, tablouri, chiar și un vapor. Și 21.000 de imobile: 55 de case de cultură, 19 cluburi sindicale, 17 case de odihnă și tratament, însemnând nenumărate hoteluri și vile, zeci de sedii, peste 400 de apartamente, garaje, sute de baze sportive și, toate adunate din 1906 încoace.

Teama ca uriașa avere a UGSR va dispărea a apărut foarte curând după Revoluție. Temerile de atunci s-au dovedit a fi justificate. Încă din 1990 au început să apară noi sindicate, federații, confederații, toate libere. Și toate jinduind la câte o bucățică din patrimoniu. Încetul cu încetul, miliardele și activele UGSR au dispărut.

O primă tentativă de a salva conturile UGSR a fost făcută la începutul anului 1990, când premierul Roman a blocat conturile.

În ciuda faptului că atunci s-a hotărât ca sindicatele au doar drept de administrare a bunurilor moștenite, nu și de vânzare a lor, banii au fost "retrași" din conturi, locuințele s-au "vândut", bazele sportive și garajele au fost "retrocedate", iar hotelurile din stațiuni au ajuns la "patroni".

Principalii beneficiari au fost lideri ai primelor sindicate post-revoluționare. La momentul respectiv existau nu mai putin de 27 de confederații sindicale, însă doar o parte au ajuns la bani. Iar cele care le-au luat atunci, au rezistat până astăzi.

Marea împărțire a fondurilor a început în 1991, odată cu instalarea în fruntea guvernului a lui Theodor Stolojan. La pomană au participat Victor Ciorbea din partea CNSLR, Miron Mitrea de la CSI Frăția și Bogdan Hossu din partea Cartel Alfa. Cu o semnătură și o ștampilă, zecile de milioane de dolari au luat drumul altor conturi. Să nu-i fure alții.