Ştiri‎ > ‎

Ziarul Solidaritatea nr. 2: Patrimoniul UGSR a fost jefuit prin fraudă, fals, abuz şi improvizaţii juridice!

postat 13 feb. 2013, 02:04 de Webmaster UGSR   [ actualizat la 10 nov. 2013, 23:10 ]

Uniunea Generală a Sindicatelor din România - UGSR
 anunţă astăzi, 
13 februarie 2013, lansarea numărul doi al Ziarului „SOLIDARITATEA”. Cele 12 pagini ale publicaţiei cuprind materiale de importanţă istorică pentru mişcarea sindicală din România, dezvăluind modul în care patrimoniul UGSR a fost jefuit prin fraudă, fals, abuz şi improvizaţii juridice.

Chiar în deschiderea ediţiei secunde, „Solidaritatea” vă prezintă în exclusivitate un interviu-maraton cu preşedintele UGSR, Ştefan Călinescu. Cu o experienţă de peste 52 de ani în mişcarea sindicală din România, Ştefan Călinescu demască pe unii impostori sindicali, punând la dispoziţia cititorilor, în premieră, documente care fac proba vinovăţiei acestora şi a jafului premeditat a averii UGSR.

 Modul în care patrimoniul UGSR a fost înstrăinat de unii lideri sindicali este demonstrată, o dată în plus, în paginile 6-8 ale Ziarului „Solidaritatea”. Aici puteţi citi anchetele jurnalistice apărute în presa din România.

 Furtul averii UGSR este recunoscut şi de către instituţiile de control ale statului. Consiliul editorial al ziarului „Solidaritatea” a intrat în posesia unor documente care demonstrează faptul că UGSR nu a fost niciodată dizolvată, desfiinţată sau lichidată, iar patrimoniul a fost însuşit în baza unei semnături false. Toate acestea, în pagina 9 a „Solidarităţii”.

 Paginile 10-11 ale publicaţiei sunt dedicate celor mai importante evenimente care afectează viaţa angajaţilor din România.

 În ultima pagină a Ziarului „Solidaritatea” citiţi editorialul semnat de redactorul-şef al publicaţiei, Cristi Godinac. Acesta explică „De ce acum?” este nevoie de reorganizarea mişcării sindicale în România și care este misiunea UGSR.

Despre toate acestea şi chiar mai mult…în Ziarul „Solidaritatea”.

Acesta poate fi citit şi pe site-ul www.ugsr.ro  -  www.ziarulsolidaritatea.ro

 

 

Departament Comunicare UGSR

Ziarul Solidaritatea nr. 2: Patrimoniul UGSR a fost jefuit prin
fraudă, fals, abuz şi improvizaţii juridice!

Preşedintele Uniunii Generale a Sindicatelor din România – UGSR, Ştefan Călinescu, are o experienţă de 52 de ani în mişcarea sindicală din România. De profesie economist, acesta şi-a dedicat întreaga experienţă pentru consolidarea mişcării sindicale din România. La data de 25 decembrie 1989 a fost ales preşedintele Comitetului Naţio­nal al UGSR pentru Organizarea Sindicatelor Libere, iar din 1992 până în prezent este preşedintele UGSR, confirmat în această funcţie şi de ultimul congres al organizaţiei ce a avut loc la data de 17 noiembrie 2012, în Bucureşti. 

De peste 20 de ani încearcă să restabilească adevărul istoric privind continuitatea juridică a mişcării sindicale din România şi să demonstreze modul prin care a fost jefuit patrimoniul celei mai mari şi mai importante confederaţii sindicale din istorie, UGSR. În acest interviu-maraton ce va deveni, în mod sigur, un document de importanţă istorică pentru întreaga mişcare sindicală naţională, dar şi internaţională, liderul sindical demască pe unii impostori din mişcarea sindicală şi arată cum patrimoniul UGSR a fost jefuit prin fraudă, fals, uz de fals, abuz şi improvizaţii juridice.


Confederaţiile nou create nu sunt juridic continuatoare ale UGSR

Reporter: Domnule Ştefan Călinescu, sunteţi un militant sindical cu activitate de 52 de  ani  în această structură sindicală, CGM-UGSR, cu o istorie sindicală care şi-a pus prima bornă la Congresul Uniunii Sindicatelor Unite din 13-15 august 1906, fapt remarcat şi la recentul Congres al UGSR din 17 noiembrie 2012. Opinia publică şi, în mod deosebit, generaţia tânără, mai doreşte să cunoască evoluţia organizatorică şi situaţia la zi a patrimoniului UGSR?

Ştefan Călinescu:
Amploarea istorică a misiunii sindicale din România şi, în special, activitatea organizatorică referitoare la patrimoniul CGM-UGSR suscită o dezbatere şi un interes deosebit din partea celor 7,5 milioane de membri ai celor 11.000 sindicate avute în ­­­­evidenţă la sfârşitul anului 1989. Cred că este util ca discuţia noastră să se cantoneze în spaţiul 1990-2013, etapă istorică confuză în activitatea sindicală, care a avut şi continuă să aibă ca obiectiv viziunea unităţii sindicale în plan naţional. În acest context, aş remarca faptul că transformările care s-au produs în ultimii 20 de ani în viaţa economică şi socială, în evoluţia societăţii în ansamblul ei, şi-au pus amprenta şi asupra organizării şi desfăşurării activităţii sindicatelor, producându-se schimbări de care nu s-a ţinut seama în Legea 62/2011 al dialogului social şi a Sindicatelor, privind regimul juridic al patrimoniului UGSR. 

Reporter: Ce rol a avut UGSR după evenimentele din 1989?

Ştefan Călinescu: UGSR a avut un loc primordial în acea perioadă. Datorită aportului său, în Platforma-Program a Frontului Salvării Naţionale am introdus un capitol separat referitor la organizarea şi activitatea sindicatelor. Chiar îmi aduc aminte că am insistat atunci ca în Îndrumarul pentru organizarea şi desfăşurarea activităţii consiliilor FSN din unităţile economice să se introducă obligativitatea ca din consiliile de administraţie ale acestora să facă parte şi preşedinţii şi secretarii sindicatelor, lucru care s-a şi 
întâmplat. În plus, mai era prevăzut ca, pe măsura constituirii de sindicate libere în întreprinderi, instituţii şi alte unităţi economico-financiare, acestea să poată adera la Platforma FSN, iar după alegeri să preia atribuţiile consiliilor FSN din aceste unităţi. Toate aceste importante lucruri şi multe altele s-au realizat doar cu contribuţia UGSR.

Reporter: Cum s-au constituit juridic sindicatele după 1989?

Ştefan Călinescu: Trebuie avut în vedere că unele sindicate, respectiv federaţii, confederaţii şi structuri teritoriale, s-au constituit fără vreo legătură juridică cu organizaţiile existente în structura UGSR, iar crearea de noi structuri sindicale nu a fost precedată de formalităţi juridice de dizolvare a vechilor structuri şi de lichidare şi distribuire a patrimoniului acestora. Astfel, sindicatele, federaţiile şi confederaţiile sindicale nou create nu sunt juridic continuatoare şi nici succesoare ale UGSR.

UGSR nu a fost niciodată dizolvată sau desfiinţată!

Reporter: Recent, a avut loc la Bucureşti Congresul UGSR. Care sunt concluziile desprinse în urma dezbaterii documentelor de către  delegaţi?

Ştefan Călinescu:
Întrebarea dumneavoastră este legitimă şi cerinţele democraţiei impun responsabilitatea cunoaşterii adevărului de către membrii UGSR, salariaţi, astăzi pensionari, creatori şi totodată proprietarii legitimi ai patrimoniului creat de sindicate până în decembrie 1989. Remarc faptul că recentul Congres al Uniunii Generale a Sindicatelor din România şi documentele adoptate în unanimitate de către delegaţi au relevat evoluţia social-istorică a mişcării sindicale din România, precizând că la Congresul General al Sindicatelor din 13-15 august 1906, prin statut şi rezoluţiile adoptate au fost puse bazele unităţii sindicale naţionale şi, odată cu acestea, patrimoniul sindical devine unitar, este naţional, indivizibil şi netransmisibil în afara structurii unitare a mişcării sindicale. 
În condiţiile istorice cunoscute, în România se constituie în anul 1945, Confederaţia Generală a Muncii (CGM) ca structură naţională unică cu personalitate juridică, în baza sentinţei nr. 43/11 iunie 1945 a Tribunalului Ilfov.
Calitatea de persoană juridică exercitată fără întrerupere de către CGM şi, prin noua denumire, UGSR, dată la Congresul din 
16-19 mai 1966, a fost recunoscută în permanenţă de către puterea politică şi de stat, fapt dovedit de actele normative adoptate de Guvern împreună cu UGSR în domeniul economic, social, cultural, educativ, sportiv şi în legislaţia muncii, în perioada 1945-1990. UGSR a fost singura structură socială care nu a fost dizolvată sau desfiinţată şi a acţionat în cadrul CFSN ca sindicatele să constituie un capitol distinct în Platforma-Program a FSN.
În contextul transformărilor social-politice şi economice începute în decembrie 1989, Mişcarea Sindicală Unitară din România UGSR s-a angajat pentru realizarea principiilor democratice şi a reorganizat, la 25 decembrie 1989, conducerea întregii structuri sindicale. 

Reporter: Pentru ca opinia publică să înţeleagă exact demersurile dvs., inclusiv pe cele din justiţie, vă rog să detaliaţi legătura dintre UGSR şi CGM. Mulţi confundă UGSR cu Confederaţia Generală a Muncii când, de fapt, ele constituie aceeaşi 
persoană juridică.

Ştefan Călinescu: Menţionez că CGM s-a înfiinţat ca persoană juridică în ianuarie 1945, în temeiul Legii nr. 52/1945, iar prin Sentinţa Civilă nr. 43 din 11 iunie 1945 a fost înscrisă în Registrul special de Confederaţii şi Uniuni cu nr. 7/1945. Pentru înţelegerea faptului că CGM este una şi aceeaşi persoană juridică cu UGSR, trebuie reţinut că întregul ansamblul statutar şi structura organizatorică a mişcării sindicale au la bază Legea 52/1945, ceea ce a determinat ca CGM să funcţioneze în mod unitar prin aceeaşi persoană juridică şi în regimul comunist, schimbându-şi doar denumirea din CGM în UGSR la Congresul sindicatelor din RSR din mai 1966. Prin aceasta, mişcarea sindicală din România revine la denumirea istorică, marcată de Congresul din 13-15 august 1906.
În condiţiile legislaţiei din RPR şi RSR, continuitatea persoanei juridice a CGM s-a exprimat printr-o nouă denumire, respectiv Uniunea Generală a Sindicatelor din România (UGSR), care este folosită în toate actele normative (legi, decrete, HCM), cu atribuţii specifice persoanelor juridice, exercitând fără întrerupere, în perioada 1945-1973, conducerea şi controlul activităţii de asigurări sociale, precum şi gestionarea bugetului naţional al asigurărilor sociale.
Aşa cum se poate constata din prevederile Codului Muncii din 1950 şi, respectiv, 1972, schimbarea denumirii CGM în UGSR, la Congresul din 16-19 mai 1966 nu a determinat încetarea continuităţii persoanei juridice. La niciun congres din această perioadă nu s-a hotărât încetarea, dizolvarea sau desfiinţarea UGSR, atât Legea 52/1945, Decretul 31/1954, cât şi Codul Muncii stabilind 
pentru CGM-UGSR atribuţii social-economice deosebit de importante. Cronologia congreselor şi menţinerea fără întrerupere a 
sigiliului şi sigla CGM, aprobat la congresul din 1945, confirmă continuitatea statutară şi juridică a unităţii sindicale naţionale sub denumirea de CGM-UGSR ca unică Confederaţie Sindicală Naţională.
În concluzie, PERSOANA JURIDICĂ A MIŞCĂRII SINDICALE NAŢIONALE UNITARE este clar definită de Sentinţa 43 din 11 iunie 1945, respectiv CGM este identitatea juridică a organizaţiei în cadrul căreia congresul general alege Consiliul Central al Sindicatelor, el fiind organul sindical responsabil cu exercitarea drepturilor şi obligaţiilor persoanei juridice conform Decretului 31/1954.

La Revoluţie, UGSR şi-a schimbat doar conducerea!

Reporter: În aceste condiţii, ce s-a întâmplat după Revoluţie?
Ştefan Călinescu: La 25 decembrie 1989, în condiţiile Legii 52/1945, a statutului şi a cadrului organizatoric existent, a fost adoptat Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comitetului Naţional al UGSR, care a fost depus la CFSN şi CPUN, organisme ale puterii politice şi legislative care au instaurat o nouă ordine politică şi 
socială în România, lăsând dreptul de organizare şi funcţionare fără întrerupere a Uniunii Generale a Sindicatelor din Romania (UGSR), structură sindicală naţională, singura în România afiliată la Federaţia Sindicală Mondială (FSM) din anul 1945 şi fondatoare a Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM). Urmare a prevederilor Regulamentului de organizare şi funcţionare al Comitetului Naţional al UGSR depus la CFSN şi CPUN, a încetat organizarea şi funcţionarea în ministere şi unităţi a consiliilor FSN. Prin noua conducere a UGSR, Platforma-Program şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comitetului Naţional, care a devenit parte integrantă a statutului, UGSR a continuat realizarea scopului misiunii sindicale din România, respectiv promovarea şi apărarea 
intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor săi, corespunzător 
prevederilor Constituţiei, legislaţiei în domeniu şi ale Convenţiei 87 a OIM, ratificată şi de România.
Am precizat succint toate aceste date, evidenţiind astfel că persoana juridică CGM - UGSR nu a fost dizolvată sau autodizolvată, nu este radiată din Registrul Special al persoanelor juridice şi funcţionează în prezent în conformitate cu prevederile 
Convenţiei OIM nr. 87/1948, care reglementează dreptul şi libertatea sindicală, cu Legea 54/2003 cu privire la sindicate şi cu Legea 62/2011 privind dialogul social.

În concluzie, CFSN, CPUN şi niciun guvern din România nu putea şi nu are dreptul să dizolve sau să radieze persoana juridică CGM - UGSR. 

Pensionarii au aceleaşi drepturi ca şi salariaţii la administrarea patrimoniului UGSR

Reporter: Am observat că unii reprezentanţi ai confederaţiilor care s-au constituit după anul 1989 folosesc tot mai des 
sintagme ca „fostul UGSR“ sau „organizaţie comunistă“. Cum comentaţi aceste „aprecieri“?

Ştefan Călinescu: Folosirea unor sintagme ideologice şi politice în definirea identităţii, aprecierea sau analizarea structurilor sindicale se plasează în afara drepturilor şi libertăţilor sindicale şi nu pot produce efecte juridice în dauna Convenţiei OIM nr. 87/1948, privind libertatea sindicală şi apărarea dreptului sindical, ratificate de România prin Decretul nr. 213/1957. Mişcarea sindicală a fost şi este apolitică prin scop şi acţiune, iar pluralismul structural al sindicatelor este determinat de diviziunea muncii şi 
diversitatea profesională care conturează interese economice, sociale şi profesionale specifice ramurilor de activitate existente în structura economică şi socială la un moment dat. Pluralismul structural al mişcării sindicale nu are nicio legătură cu succesiunea juridică a CGM - UGSR şi nici cu patrimoniul la care aşa-zisele „confederaţii reprezentative“, nu au contribuit, în perioada 
1906-1945 şi 1945-1989, la crearea acestuia.

Reporter : Cine putea atunci să decidă asupra patrimoniului UGSR?

Ştefan Călinescu: Subliniez faptul că deciziile privind organizarea şi folosirea patrimoniului UGSR sunt de competenţa Congresului UGSR, ce constituie singura instituţie statutară şi juridic legală care poate hotărî, pe baza voinţei membrilor de sindicat, fără prejudecăţi politice şi acuzaţii ideologice fără temei. Adaug aici şi faptul că reprezentanţii organizaţiilor sindicale ale pensionarilor din structura UGSR au dreptul, de asemenea legitim şi legal, de a participa la gestionarea patrimoniului sindical, din singurul motiv că pensionarii sunt cei care, prin cotizaţia de sindicat, au contribuit la constituirea acestui patrimoniu, adevăr recunoscut de Statutul şi Platforma-Program a UGSR, singura confederaţie sindicală care, de altfel, recunoaşte acest lucru.
Patrimoniul CGM-UGSR, concretizat în mijloace financiare şi active exprimate prin bugete şi execuţii bugetare în perioada 1945-2010, este nominalizat în Statutul UGSR ca fiind indivizibil şi netransmisibil. Structura patrimoniului UGSR şi efectivul membrilor de sindicat, 7,5 milioane în 1990, din care în prezent 4,5 milioane sunt pensionari, este dovada materială şi juridică a existenţei şi continuităţii persoanei juridice, a activităţii mişcării sindicale a UGSR, este de esenţă socială şi aparţine juridic celor care l-au creat, respectiv membrilor cotizanţi ai Uniunii Generale a Sindicatelor din România. De aici derivă recunoaşterea fără rezerve de către UGSR, a dreptului indubitabil al pensionarilor, al organizaţiilor reprezentative ale acestora de a participa la gestionarea patrimoniului sindical.
Patrimoniul UGSR a fost preluat prin fraudă de exponenţii unor confederaţii sindicale

Reporter: Revoluţia a prins UGSR cu o avere impresionantă, formată din sume imense de bani – 4,7 miliarde de lei şi 2,7 milioane de dolari în conturi – , plus nenumărate imobile, hoteluri, vile, case de vacanţă, 400 de apartamente, zeci de sedii judeţene, 55 de case de cultură, 19 cluburi ale sindicatelor, 344 de baze sportive, 37 de garaje, sute de hectare de pământ, tabere de vacanţă, diverse anexe. Ce s-a întâmplat cu o asemenea avere?

Ştefan Călinescu: În ceea ce priveşte patrimoniul UGSR., subliniez că încălcarea gravă a legislaţiei – cu rea intenţie – şi în primul rând a legislaţiei sindicale de către unele sindicate, federaţii şi confederaţii sindicale organizate după anul 1990, a condus la săvârşirea unor grave abuzuri, în care scop au fost folosite diverse mijloace pentru fraudarea patrimoniului Uniunii Generale a Sindicatelor din România. 
Subliniez că patrimoniul UGSR totaliza, în disponibilităţi băneşti la 31 decembrie 1989, 4,7 miliarde lei. În afara sumelor în lei, în contul curent al UGSR, mai erau evidenţiate aproximativ 2,7 milioane de dolari, precum şi patrimoniul imobiliar administrat de către CC al UGSR. Preluarea, divizarea şi chiar vinderea patrimoniului UGSR, fără temei legal (având la bază falsuri), de către exponenţii aşa-ziselor confederaţii sindicale reprezentative, prin acorduri, tranzacţii, protocoale, convenţii etc., sunt singurele documente prin care s-a acţionat pentru legitimitatea dreptului de proprietate. 
În acest context, ca mijloc de fraudare, furt şi jaf se înscrie protocolul încheiat la 7 decembrie 1990 (vezi facsimil), privind Comunicatul şi Statutul 
Convenţiei Naţionale Provizorii pentru Administrarea Patrimoniului Sindical Comun şi Regulamentul de funcţionare a Consiliului de Administraţie. Respectivul statut nu a fost supus aprobării instanţelor judecătoreşti, prevederile acestuia nu au temei legal şi sunt în totalitate în afara legislaţiei sindicale (vezi facsimil). Patrimoniul UGSR are ca bază materială cotizaţia membrilor organizaţiilor sindicale ale UGSR şi nicidecum contribuţia reprezentanţilor unor „grupări sindicale” apărute după anul 1989. Din acest motiv, patrimoniul sindical al UGSR este în totalitate de esenţă socială, indivizibil şi unitar, netransferabil în afara structurii organizatorice care l-a creat.

Încă din anul 1990, conducerea UGSR s-a adresat instituţiilor statului 
pentru a ancheta fraudarea patrimoniului. 

Reporter: Totuşi, o asemenea fraudă de proporţii nu a fost sancţionată de nimeni? Instituţiile de control ale statului nu au fost sesizate? Şi dacă da, de ce au tăcut în aceşti ani?

Ştefan Călinescu: Ca urmare a acestor fapte şi pentru soluţionarea situaţiilor create, începând cu anul 1990, Consiliul Naţional al Uniunii Generale a Sindicatelor din România, prin reprezentanţii săi legali, s-a adresat instituţiilor abilitate ale statului. Subliniem că UGSR a acţionat în instanţă CNSLR Frăţia pentru anularea procesului-verbal de predare primire a patrimoniului UGSR încheiat, în 04.07.1990 (vezi facsimil), act ce s-a dovedit  a fi fals, fapt  constatat şi de Direcţia Naţională Anticorupţie prin rezoluţiile nr. 95/P/2011, 109/P/2011 şi 197/P/2011.
Interzicerea înstrăinării patrimoniului Uniunii Generale a Sindicatelor din România rezultă din prevederile legale referitoare la patrimoniul sindicatelor, prevederi menţionate în toate legile sindicatelor care au guvernat şi guvernează mişcarea sindicală: Legea nr. 52/1945, Legea nr. 54/1991, Legea Sindicatelor nr. 54/2003, Legea nr. 62/2011 a dialogului social, precum şi Art. 99, alin 1 din Constituţia României. Toate aceste legi statuează că patrimoniul sindical este indivizibil şi nu se împarte între membrii organizaţiei sindicale.

Reporter: Care a fost modalitatea de fraudare a patrimoniului UGSR? Prin ce inginerii financiare s-a reuşit distrugerea unei averi colosale?

Ştefan Călinescu: Efectele acţiunilor rezultate din încălcarea legilor menţionate sunt constatate în activitatea unităţii economice SC SIND ROMÂNIA SRL, care constituie un exemplu de fraudare a patrimoniului UGSR. Fără să posede documente de proprietate, cele patru confederaţii sindicale divid „SIND ROMÂNIA“, pentru interesele proprii ale unor lideri de sindicat, în patru societăţi comerciale. Şi mai grav este faptul că dividendele obţinute nu au fost investite pentru reabilitarea, întreţinerea sau îmbunătăţirea serviciilor la aceste edificii, aşa cum prevede legislaţia în vigoare. Marea majoritate a staţiunilor balneo-climaterice ale UGSR sunt deteriorate şi pregătite pentru falimentarea acestora prin înstrăinare. Trebuie reţinut faptul că acestea au fost construite din cotizaţia sindicală în timp a actualilor pensionari (4,5 milioane), o bună parte dintre aceştia fiind membri ai UGSR şi azi.

Reporter: Dar cu casele de cultură ce s-a întâmplat?

Ştefan Călinescu: Situaţii cu totul necorespunzătoare se constată şi în modul de folosire a caselor de cultură şi a cluburilor sindicale, care, în cea mai mare parte, nu-şi exercită funcţia de realizare a actului de cultură. Unele dintre acestea au fost deja vândute, se înţelege că în mod ilegal (IMGB, Uzina de Radiatoare, Echipamente Metalice, Obiecte şi Armături Sanitare – UREMOAS – Săcele, Paşcani, Topliţa, Bistriţa şi altele). Exemplul cel mai elocvent al abuzului de putere ni-l oferă dl Adrian Năstase, care avizează realizarea unei structuri administrative peste structurile juridice ale sindicatelor, adoptând HG nr. 81 din 14.10.2004, legitimând Asociaţia Naţională a Caselor de Cultură ale Sindicatelor din România (ANCCSR), ca persoană juridică de drept privat cu utilitate publică, ignorând faptul că UGSR a construit şi este proprietarul legal al caselor de cultură din sistemul sindicatelor.

Averea UGSR, jefuită constant de către unii lideri sindicali

Reporter:  Concret, vă rog să ne spuneţi ce anume a dispărut din patrimoniul UGSR?

Ştefan Călinescu: În procesul de fraudare a patrimoniului se înscrie şi vânzarea a 300 de apartamente, 40 de garaje, 45 de autoturisme, 2 autobuze, vasul de croazieră „Solidaritatea“, sediul din Bucureşti al UGSR (Bd. Regina Elisabeta nr. 45), aflat în litigiu de peste şase ani cu lichidatorul Băncii Nova, care a cumparat 74 la sută din clădire. În final, după cum era şi firesc, UGSR a revenit în instanţă ca proprietar juridic şi de drept al acestui imobil. 
De altfel, cele patru confederaţii au obligaţia să facă dovada juridică a punerilor în posesie sau a transferării pentru administrare a patrimoniului sindical de către Congresul UGSR. Aceasta este singura instituţie care poate să mandateze Consiliul Naţional al UGSR ca for competent ce poate administra patrimoniul, şi nicidecum diverse grupări sindicale sau reprezentanţi ai acestora, nelegitimate de organismele statului şi de instanţele juridice.

Reporter: Ce alte exemple ne puteţi oferi? Consideraţi că foştii şi actualii lideri de confederaţii vor răspunde vreodată de jefuirea patrimoniului UGSR?

Ştefan Călinescu: Înfiinţarea societăţii „Fracom“, ilegală fiind şi aceasta, atât timp cât s-a făcut prin însuşirea fondurilor UGSR şi înstrăinarea imobilului de cazare şi alimentaţie publică din strada Johann Strauss nr. 1, de către CNSLR-Frăţia; falimentarea acestuia, urmată de o vânzare la fel de ilegală; înfiinţarea „Romalex“, societate agricolă în Zimnicea, judeţul Teleorman care ajunge tot prin falimentare în proprietatea dlui Pavel Todoran, fost preşedinte al CNSLR-Frăţia şi ulterior senator PSD din partea acestei confederaţii; falimentarea societăţii „AERA“, a ansamblului folcloric „Rapsodia Română“ şi a celor lalte 40 de ansambluri judeţene ale sindicatelor, falimentate şi cu patrimoniul înstrăinat, ziarul „Munca“, revista „Munca în sindicate“ etc., sunt câteva exemple de gestionare frauduloasă şi însuşire ilegală, în favoarea noilor structuri sindicale, a 
patrimoniului UGSR.

Reporter: A devenit de notorietate înstrăinarea, prin aceleaşi procedee frauduloase a taberei de copii şi tineret de la Navodari, proprietate a UGSR, pentru care preşedinţii celor patru confederaţii sindicale trebuie să răspundă la întrebările: cine a reprezentat aceste confederaţii şi SIND-ul în instanţă? Cine a dispus vânzarea sau înstrăinarea? Cât s-a divizat din active după ce s-a obţinut hotărârea judecătorească de cedare a taberei, care au fost cercurile interesate şi cine a tras foloasele după această manevră ilegală? 

Ştefan Călinescu: Din datele pe care le deţinem până la acest moment, peste 60 de hectare au fost acaparate prin frauda care face obiectul cercetărilor în instanţă, iar după soluţionarea prin hotărâri judecătoreşti este de datoria Guvernului României ca, printr-o ordonanţă de urgenţă sau o hotărâre de Guvern să realizeze inevitabilul act de dreptate, astfel încât tabăra de la Năvodari să revină Uniunii Generale a Sindicatelor din România.

Reporter: Dar aceşti lideri sindicali consideră că, de 23 de ani, sunt reprezentativi pentru mişcarea sindicală, conducând organizaţii definite de lege drept reprezentative. Cum comentaţi afirmaţiile acestora?

Ştefan Călinescu: În acest larg context, de jefuire a patrimoniului sindical, subliniez faptul că preşedinţii actualelor confederaţii sindicale sunt persoane cu mandate temporare şi care nu pot avea învestitura statutară pentru a dispune asupra dreptului de proprietate al UGSR pe care, de fapt, nu îl au, precum şi să invoce calităţi de acţionar în numele organizaţiei sindicale. Mult invocata reprezentativitate este valabilă în desemnarea reprezentanţilor confederaţiei în cadrul instituţiilor dialogului social, ministere, prefecturi etc. în instituţiile tripartite şi în negocierea contractului colectiv de muncă la nivel naţional (dacă va fi reintrodus în lege), DAR NU-ŞI EXTINDE EFECTELE JURIDICE ŞI ASUPRA PATRIMONIULUI UGSR.
Reprezentativitatea exprimă raporturi de funcţionalitate a relaţiilor în democraţia politică a puterii şi nicidecum nu este un atribut juridic, economic, în relaţia de proprietate sau de patrimoniu cu structurile administraţiei de stat sau ale societăţii civile. Patrimoniul CGM-UGSR este proprietate privată de esenţă socială şi aparţine juridic celor care l-au creat, respectiv membrilor cotizanţi ai MIŞCĂRII SINDICALE UNITARE – Uniunea Generală a Sindicatelor din România.

DNA a descoperit că procesul-verbal de preluare a patrimoniului este fals

Reporter: Informaţiile pe care le-aţi făcut publice ar trebui, în consecinţă, să provoace cel puţin un tsunami în mişcarea sindicală. Totuşi, repet întrebarea, instituţiile de control ale statului ce au făcut în aceşti ani?

Ştefan Călinescu: Trebuie să avem în vedere că, noile aşa-zise confederaţii „reprezentative” s-au prevalat, în ceea ce priveşte dreptul de proprietate a patrimoniului UGSR, de procesul-verbal din data de 04.07.1990, identificat de DNA ca fiind un fals. În urma acestui fals s-a trecut la constituirea de grupuri infracţionale organizate, iar prin acorduri, protocoale, convenţii, toate ilegale, au încercat să dea, chipurile, cadrul juridic în baza căruia au luat în proprietate şi în administrare patrimoniul UGSR. De asemenea, în procesul de fraudare a patrimoniului UGSR se înscrie protocolul din 07.12.1990, în baza căruia cincisprezece organizaţii sindicale îşi arogă dreptul de administrare în comun a patrimoniului UGSR.

Reporter: În baza unui astfel de acord/protocol s-a ales atunci şi un consiliu de administraţie al convenţiei pentru administrarea patrimoniului sindical, format din reprezentanţii a trei confederaţii: CNSLR, condusă de Victor Ciorbea, CSI Frăţia, condusă de Miron Mitrea, şi  CNS Cartel AFLFA, condusă de Bogdan Hossu. Practic, aceştia au fost artizanii împărţirii patrimoiului UGSR, pe baza unui document demonstrat de instituţiile statului ca fiind un fals?

Ştefan Călinescu: Da, aşa este. DNA a demonstrat în anchetele sale că o altă persoană, care de fapt a şi recunoscut fapta, a semnat în locul meu un aşa-zis proces-verbal de predare-primire a patrimoniului UGSR. Fac menţiunea că nici eu, în calitatea mea de preşedinte al Comitetului Naţional UGSR, nu aveam dreptul, conform statutului şi a legislaţiei în vigoare, să semnez aşa ceva! 
În consecinţă, şi Consiliul Convenţiei Naţionale pentru administrarea patrimoniului sindical comun este ilegal, acesta neavând legitimare statutară şi nici juridică, nefiind înregistrat ca structură sindicală conform legislaţiei în vigoare, fapt confirmat de Judecătoria sectorului 1, precum şi de Guvernul României. Consiliul este, prin definiţie, organul de conducere a unei structuri (organizaţie, asociaţie) care, prin statutul propriu confirmat de justiţie, devine persoana juridică cu drept de reprezentare.Această convenţie şi acest consiliu nu au o relaţie statutară sau juridică cu cei care au creat patrimoniul UGSR, dar prin abuz şi fraudă au sustras mijloace financiare şi active pe care le-au vândut şi nu le pot justifica aşa-zisului organ sindical care administrează convenţia. 

Reporter: Şi dacă documentele au fost false, cum a ajuns patrimoniul UGSR doar la confederaţiile reprezentate în consiliul de administraţie?

Ştefan Călinescu: În ceea ce priveşte condiţiile apariţiei şi scopul acestei structuri subliniem că în ziarul „Realitatea Românească“ apare un comunicat în data de 07.12.1990, în care se precizează că a avut loc sesiunea Convenţiei Naţionale provizorii pentru administrarea patrimoniului sindical comun şi s-a aprobat Statutul de organizare şi funcţionare al convenţiei şi al consiliului de administraţie al acesteia. Totodată, în protocolul încheiat se menţionează distinct la art. 1 că Direcţia economică a caselor de odihnă şi tratament ale sindicatelor, cu întreg patrimoniul său, trece din subordinea UGSR în subordinea convenţiei, fără să precizeze temeiul legal al transferului de proprietate. S-a scăpat din vedere faptul că reglementarea organizării şi funcţionării juridice a structurilor sindicale este dată de lege şi de statutul organizaţiei, nu de convenţii, protocoale şi tot felul de acorduri care au acoperit constituirea  de grupuri infracţionale organizate, care au acţionat pentru furturi şi fraude. Această convenţie precede Procesul-Verbal din 04.07.1990, al cărui scop s-a dovedit a fi trecerea nelegală a patrimoniului UGSR în administrarea unui organ sindical, ales nestatutar la Congresul CNSLR din 28-29 iunie 1990.

Reporter: În aceste condiţii, care sunt consecinţele juridice ale anchetei DNA?

Ştefan Călinescu: În acest context, în mod repetat, dar de fiecare dată nemotivat, nefondat şi nelegal din cauza respectivului 
„proces-verbal”, unele instanţe judecătoreşti de la Tribunalul şi Curtea de Apel Bucureşti au adoptat decizii subiective, menite să lezeze persoana juridică şi continuitatea statutară a CGM-UGSR, în condiţiile în care documentele probatorii, rezultate din ansamblul constituţional şi legislativ al României, documente ale instituţiilor statului şi nu în ultimul rând prevederile Convenţiei OIM nr. 87, ratificată şi de către Guvernul României, dovedesc indubitabil existenţa istorică, statutară şi juridică, activitatea fără întrerupere a UGSR, precum şi calitatea de proprietar legal al patrimoniului sindical realizat în generaţii, de membrii de sindicat.
Înstrăinarea şi fraudarea patrimoniului UGSR de către unii reprezentanţi ai CNSLR-Frăţia, Cartel Alfa, CSDR şi BNS, în baza protocolului din 07.12.1990, este concretizată în hotărâri (se înţelege, ilegale) ale confederaţiilor sindicale în baza cărora, din conturile blocate la BCR şi CEC, au fost sustrase cu documente false mari sume de bani şi în acest context exemplificăm următoarele hotărâri: Proces-verbal din 04.07.1990 şi Protocolul din 07.12.1990 privind înfiinţarea Convenţiei Naţionale pentru administrarea patrimoniului sindical comun; Hotărârea nr. 35/13.11.1992; Hotărârea nr. 37/13.11.1992, semnată de Victor Ciorbea, Miron Mitrea şi Liviu Luca; Hotărârea nr. 38/13.11.1992, semnată de Victor Ciorbea, Miron Mitrea şi Liviu Luca, avizată financiar de Valeriu Visalon şi juridic de către av. Daniela Nicoleta Andreescu; Hotărârea nr. 39/17.11.1992; Hotărârea nr. 1/15.02.1993, semnată de Boajă Minică, Miron Mitrea şi Liviu Luca şi avizată financiar de către Valeriu Visalon şi juridic de către av. Daniela Nicoleta Andreescu.

UGSR are ca misiune restabilirea adevărului istoric şi reorganizarea mişcării sindicale autentice

Reporter: Domnule preşedinte, am vorbit, cred eu, suficient despre patrimoniu, despre lupta dumneavoastră şi a colegilor dumneavoastră pentru aflarea adevărului. Acum, în 2013, după Congresul UGSR din 17 noiembrie 2012, ce îşi propune organizaţia pe care o conduceţi, ce obiective aveţi în vedere?

Ştefan Călinescu: Noua conducere aleasă la congres îşi propune, ca misiune de onoare, să restabilească adevărul istoric în ceea ce priveşte munca celor 7,5 milioane de membri cotizanţi pe care i-a avut UGSR în 1989. Iar pentru cei peste 2.800.000 de membri pe care confederaţia îi are în prezent, ne propunem să reorganizăm mişcarea sindicală din România, având la bază principiile unui sindicalism militant autentic. 

Reporter: Ce înţelegeţi prin sindicalism militant autentic?

Ştefan Călinescu: Înţeleg exact acelaşi lucru pe care l-au înţeles înaintaşii noştri când au înfinţat, în anul 1906, UGSR şi au pus interesele individului pe primul plan, sau ce au înţeles colegii noştri din Polonia atunci când au înfiinţat Solidarnosti. Înţeleg că atât noi, cei care am contribuit la formarea şi dezvoltarea UGSR, cât şi actualii salariaţi, avem 
dreptul să ne cerem drepturile, iar acestea să fie respectate, şi nu călcate în picioare. Numai printr-o schimbare a mentalităţii, putem reuşi. Credem că a trecut vremea negocierilor în genunchi cu Puterea şi că acum avem suficiente resurse să schimbăm vechile mentalităţi. Există zeci, poate sute de lideri de sindicate şi de federaţii şi zeci de mii de membri de sindicat care gândesc ca noi şi care s-au săturat să mai fie manipulaţi, batjocoriţi, insultaţi sau înjuraţi. UGSR este ferestra pe care o deschidem pentru toţi membrii de sindicat! 

Interviu realizat de Cristi Godinac 

Documentele care susţin acest interviu pot fi vizualizate în "Solidaritatea". Citeşte aici ziarul